Suntem în luna aprilie, când vom sărbători Paștele, sărbătoare religioasă cu dată mobilă, cu ritualuri și activități ceremoniale festive, care plasează acest eveniment în centrul vieții spirituale a creștinilor. Spiritul sărbătorii Învierii Domnului este completat de cele zece ilustrate cu tematică pascală, parte din patrimoniul Muzeului Național de Istorie a Moldovei, editate acum un secol. Au completat colecția de carte poștală acum mai bine de un deceniu în urma unei achiziții reușite, or fondul de ilustrare cu tematica pascală este modest și suntem într-o permanentă căutare de completare. Cărțile poștale sunt „deosebite" ca efect poștal, tipografic și cromatic - acesta fiind și motivul de a reveni la acest gen de felicitări. Spre deosebire de felicitările „clasice", acestea sunt de mărimi mici (6,5 cm x 11 cm), confecționate din carton (excepție o singură felicitare confecționată din hârtie fotografică, imagine alb-negru), cromatică „vie", editate în România și Germania, circulate prin transmitere.
Numele sărbătorii își are originea în verbul persach, ceea ce înseamnă a trece, preluat de evrei de la egipteni. A intrat în limba română prin intermediul formei bizantino-latine Paschae, semnificând „trecerea prin moarte la viață, biruința vieții și eliberarea din robia păcatului". Sărbătoarea Paștelui este o sărbătoare a toleranței și iertării, reprezentând o punte de legătură între prezent și trecut. Semnificația acestei sărbători o transmit și simbolurile ei, prezente, de altfel, și pe cărțile poștale pascale: ouăle încondeiate, iepurașul, mielul, cozonacul, pasca, diverse scene biblice legate de răstignirea și învierea lui Iisus Hristos.
Legendele creștine leagă simbolul ouălor roșii de patimile lui Hristos. Răstignirea și învierea Lui se înfrățesc cu reînvierea naturii primăvara și cu reluarea ciclurilor vieții. Oul, el însuși purtător de viață, devine un simbol al regenerării și a veșniciei.
Pe masa de Paști se află și pasca - un alt aliment ritual care amintește de vechile jertfe de „împăcare", nesângeroase. Prepararea ei este o sarcină exclusivă a femeii, cea care dă viață, aluatul dospit fiind „viu". Cea mai semnificativă componentă a sărbătorii pascale este lumina. Ceremonia Luminii este asociată cu istoria miracolului aprinderii luminii în ziua de Paști la Mormântul lui Hristos din Ierusalim. Lumânarea, prezentă în imagini, are și ea mesajul ei. Cu lumânarea de la Înviere ne întoarcem acasă după slujba religioasă de la miezul nopții. Lumina aceasta, adusă în viața creștinului, alungă paguba și relele din casă. Mielul face parte din preparatele specifice sărbătorii pascale, semnificând simbolul jertfei Mântuitorului, care a murit crucificat ca un miel nevinovat. Iepurașul, pe care-l așteptăm la sărbătoarea Paștelui, reprezintă renașterea naturii, atât de așteptată după o iarnă grea. Cu timpul acest simbol a ajuns să fie însoțit de bucurii și cadouri. Spre deosebire de Crăciun, când anunțarea și actul ritual al integrării comunității în timpul sacru al sărbătorii revenea cetei de colindători, de Paști „nu se merge pe la case", masa rituală organizându-se în fiecare familie, ea simbolizând comunitatea cu Dumnezeu.
Bijuterii de argint și monede din două tezaure medievale
Tyragetia, serie nouă, vol. I [XVI], nr. 2, Istorie. Muzeologie Chișinău, 2007
În anii ‘70 ai secolului XX au fost descoperite, fortuit, două tezaure de podoabe și monede din argint. Primul din ele a fost găsit lângă orașul Sîngerei, cel de-al doilea – în apropierea satului Hîjdieni, raionul Glodeni. În componența primului tezaur au intrat patru podoabe și 29 monede, în cel de-al doilea – patru podoabe (dintre care un colier format din trei fragmente) și trei monede. Analiza celor 29 monede din tezaurul de la Sângerei a permis repartizarea lor în felul următor: Lituania – 26 exemplare, dintre care polgroși aparținând lui Alexandru I, emisia 1495-1501 – 2 monede; polgroși din perioada Sigismund I – 6 exemplare; 16 polgroși și 1 groș (bătuți după ștampila poloneza) a lui Sigismund II și un troiak aparținând lui Sigismund III. Prusia este reprezentată de un groș din perioada lui Albrecht I. Din componența tezaurului mai făcea parte un mariengroș emis de or. Göttingen în anul 1553 și un taler emis în orașul Lübeck în anul 1597. Astfel, cea mai timpurie monedă din tezaurul de la Sîngerei este datată în anii 1495-1501, iar cea mai recentă datează cu anul 1597. Prin urmare, tezaurul a fost îngropat la sfârșitul anilor 90 ai secolului al XVI-lea sau la începutul celui următor. Obiectele din tezaur datează aproximativ la sfârșitul secolului al XV-lea – secolul XVI. Trei monede din tezaurul de la Hîjdieni sunt reprezentate prin doi leenwandaalderi, bătuți în atelierul monetar din orașul Utrecht (Provinciile unite), respectiv în anul 1647 și 1648. O moneda, 28 ștuber, este emisă în orașul Emden (Imperiul Romano-German) în perioada lui Ferdinand III (1637-1657). Moneda a patra (locul păstrării este încert) – este un șiling lituanian emis în anul 1652, în vremea lui Ioan Kazimir Waza (1648-1668). Deoarece tezaurul se încheie cu o monedă din 1652, este posibil, ca el să fi fost îngropat în a două jumătate al secolului al XVII-lea. În felul acesta obiectele de podoabă din componenta tezaurului datează aproximativ în secolul XVII. Este recunoscut că politica externă și internă a Moldovei în perioada cercetară depindea în mare măsură de relațiile polono-turcești. Războiul de treisprezece ani (1593-1606) a pustiit, în diferite perioade de timp, teritoriul Moldovei. Confl ictul militar din anii 1648-1654 dintre Polonia și cazacii răsculați ai lui Bogdan Hmelnițki, care în măsură considerabilă a cuprins și teritoriul Moldovei, a dus la ruină și la foametea din anul 1650. Tăinuirea acestor două tezaure ar putea fi legată de evenimentele politice extrem de complexe din perioada menționată. Lista ilustrațiilor: Fig. 1. Obiecte de podoabă din tezaurul de la Sîngerei: 1-4 - aplice. Fig. 2. Monede din tezaurul de la Sîngerei: 1 - Alexandru I – ½ gros, 1495-1501; 2 - Sigismund I – ½ gros, 1510; 3 - Sigismund II – ½ gros, 1546; 4 - Sigismund II – gros, 1548; 5 - Sigismund III – 3 gros, 1591; 6 - Albert I– gros, 1542; 7 - Göttingen – mariengros, 1553; 8 - Rudolf II, Lübeck-taler, 1597. Fig. 3. Obiecte de podoabă din tezaurul de la Hîjdieni: 1 - inel; 2, 3 - lănțișoare; 4 - colier. Fig. 4. Monede din tezaurul de la Hîjdieni: 1 - Utrecht – taler, 1547; 2 - Emden – 28 Stüber.
Анна Никулицэ
Ювелирные изделия из золота и серебра, обнаруженные при раскопках памятников эпох энеолита и бронзы (по материалам из фондов НМАИМ)
Tyragetia, serie nouă, vol. III [XVIII], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Ana Niculiță
Cu privire la doua tezaure monetare medievale din raionul Floresti, Republica Moldova
Tyragetia, serie nouă, vol. II [XVII], nr. 2, Istorie. Muzeologie
Suntem în luna aprilie, când vom sărbători Paștele, sărbătoare religioasă cu dată mobilă, cu ritualuri și activități ceremoniale festive, care plasează acest eveniment în centrul vieții spirituale a creștinilor...
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
.jpg)
Str. 31 August 1989 nr.121 A, MD 2012, Chişinău, Republica Moldova
