Artefactul reprezintă un topor de luptă prelucrat din rocă magmatică (diabaz), de culoare cenușiu-brună. Acesta a fost descoperit întâmplător în anul 1966, pe teritoriul satului Aluniș, raionul Rîșcani. Conform caracteristicilor sale morfologice artefactul poate fi atribuit culturii Catacombelor (sec. XXIX-XXII a. Chr).
Toporul are corpul masiv, naviform alungit, cu umerii slab reliefați, muchia scurtă și îngustă, plană și circulară în secțiune transversală. Tăișul este ușor arcuit. Orificiul a fost perforat în zona lățimii maxime a obiectului. Acesta are formă circulară și diametrul de 2,2, cm. Suprafața artefactului este minuțios șlefuită, foarte îngrijit lucrată și nu prezintă urme de lovire sau așchieri.
Dimensiuni: lungime - 20,0 cm; lățime maximă - 8,4 cm; diametrul muchiei - 5,0 cm; lățimea lamei - 7,0 cm. Greutatea - 2,3 kg.
Topoarele de luptă din piatră sunt caracteristice comunităților culturii Catacombelor și sunt descoperite de cele mai multe ori ca inventar funerar, depuse în morminte. Prezența topoarelor în complexele funerare, atribuie acestora o funcționalitate complexă: arme - simboluri sociale - obiecte de cult. Topoarele erau utilizate inițial ca arme, devenind simbol social pentru proprietar, ulterior căpătând și caracter votiv în rezultatul depunerii lor în morminte, pentru a servi defunctului și după moartea sa. Despre funcția de simbol social a topoarelor de luptă din piatră ne vorbesc rocile de înaltă calitate utilizate la prelucrarea lor, dar și modul de executare deosebit de îngrijit. În cazul toporului de la Aluniș în favoarea acestei ipoteze vin și dimensiunile mari ale acestuia, care îl deosebesc de alte exemplare.
Descoperirea topoarelor de luptă din piatră în afara unui complex funerar, poate însemna o depunere cu caracter votiv al acestuia. Este greu de imaginat că aceste piese deosebit de îngrijit lucrate, din roci de înaltă calitate aduse de la distanțe mari, puteau fi abandonate sau pierdute întâmplător. Mult mai probabil, acestea erau depuse în scopuri magico-religioase, caz posibil și pentru toporul de piatră descoperit la Aluniș.
Noch eine hallstattzeitliche Fibel in der Festung Racoș-Piatra Detunată gefunden (Încă o fibulă hallstattiană descoperită în fortificația de la Racoș-Piatra Detunată)
Tyragetia, serie nouă, vol. IV [XIX], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Cercetările arheologice, desfășurate în ultimele trei decenii în siturile din Defileul Oltului din Munții Perșani (Augustin-Mateiaș) au confirmat existența a două fortificații (Racoș-Piatra Detunată, Racoș-Cornu) și a unei așezări civile (Ormeniș-Tipia Ormenișului), intens locuite în prima epocă a fierului.
Printre multiplele materiale recoltate din aceste situri se evidențiază încă o fibulă hallstattiană, descoperită în anul 2008 în fortificația de la Racoș-Piatra Detunată. Piesa este identică în dimensiuni și greutate cu alte două fibule identificate în așezarea civilă de pe Tipia Ormenișului, situată la o depărtare mai mică de 1 km. Toate trei au analogie perfectă ca formă cu fibula de la Bădeni-Cluj, care este, însă, de dimensiuni mai mari. Pe baza unei serii de argumente, care susțin existența în zonă a unor ateliere de bronzieri, autorul nu exclude posibilitatea ca toate cele patru fibule (de ,,tip Augustin-Bădeni”) să fi fost lucrate în așezarea civilă de pe Tipia Ormenișului. Totodată, avansează ideea că piesele aparțineau unor căpetenii/elite ale timpului și aveau o bogată încărcătură simbolistico-religioasă. Fibula este datată în perioada Ha A2-B1.
Ilustrație: Fig. 1. Fibula de la Racoș-Piatra Detunată (foto: ing. Paul Pavel; desen: Mihaela Cioc)
Florea Costea, Lucia Savu, Angelica Bălos
Un fragment de coif roman descoperit în cetatea dacică de la Racoșul de Jos-Piatra Detunată, județul Brașov
Tyragetia, serie nouă, vol. II [XVII], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Florea Costea, Lucia Savu, Angelica Bălos
O fibulă hallstattiană cu valențe cultuale descoperită la Ormeniș-„Tipia Ormenișului", județul Brașov
Tyragetia, serie nouă, vol. III [XVIII], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Artefactul reprezintă un topor de luptă prelucrat din rocă magmatică (diabaz), de culoare cenușiu-brună. Acesta a fost descoperit întâmplător în anul 1966, pe teritoriul satului Aluniș, raionul Rîșcani. Conform caracteristicilor sale morfologice artefactul poate fi atribuit culturii Catacombelor (sec. XXIX-XXII a. Chr)...
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.