Este un trofeu sportiv obţinut la un concurs interşcolar, organizat de comisia sportivă de oină între instituţiile şcolare din Basarabia interbelică. Nu cunoaştem instituţiile şcolare participante la acest concurs, nici locul organizării, ştim doar că unul dintre învingători s-a ales cu premiul II şi că evenimentul a avut loc pe 13 mai 1934. Pe această cale aflăm despre existenţa, la nivel şcolar, a diferitor competiţii sportive organizate de către instituţiile şcolare, printre care şi jocul de oină. Oina este un sport frumos şi complex, care dezvoltă fizicul şi spiritul, curajul şi dorinţa de perfecţionare. Oina este o comoară a poporului român, care trebuie păstrată cu sfinţenie şi transmisă viitoarelor generaţii.
Pentru naţiunea română jocul de oină sau hoina este considerat un joc sportiv naţional, având o vechime de cel puţin şase secole. Jocul de oină este practicat continuu, cel puţin din secolul al XIV-lea, conform cronicilor şi hrisoavelor timpului, fiind menţionat prima dată documentar la 1364, în timpul domniei lui Vlaicu Vodă. Jocul solicită calităţi sportive complexe (viteză bună de alergare, reflexe rapide în mişcările de autoapărare faţă de loviturile mingii, precizie în aruncarea şi lovirea mingii cu un baston sau bâtă). Oina este un sport care ne identifică în aceeaşi măsură ca şi lupta naţională, trânta. Jocul devine atractiv printre tinerii de la sate, pătrunde în programa şcolară prin intermediul lecţiilor de educaţie fizică. Prin Reforma Învăţământului de la 1898, precum şi prin alte decizii ministeriale, ministrul învăţământului, Spiru Haret, introduce practicarea obligatorie a oinei în şcolile de toate gradele, totodată decide organizarea anuală a concursurilor şcolare de oină.
La 9 mai 1899, la Bucureşti, a fost organizat primul campionat naţional de oină, echipele fiind formate din liceeni. Învingătoare a fost echipa Liceului Nicolae Bălcescu din Brăila.
În 1912 este creată Federaţia Societăţii Sportive din România (FSSR) cu sediul la Bucureşti în componenţa căreia intrau 13 comisii sportive, printre care şi comisia de oină.
Odată cu Unirea de la 1918, are loc reorganizarea FSSR, în 1923, cu includerea în componenţa ei a celorlalte comisii sportive de oină din Transilvania, Bucovina şi Basarabia.
Керамика «типа Кукутень С» в керамических ансамблях культурного комплекса Кукутень-Триполье (Постановка проблемы и краткая историография)
Tyragetia, serie nouă, vol. X [XXV], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică Chișinău, 2016
Cuvinte-cheie: Cucuteni, Tripolie, ceramică de tip Cucuteni C, import, influență.
Rezumat: Ceramica Cucuteni C este un nou tip de ceramică de „bucătărie" care apare în materialele fazei Tripolie B1. Termenul a fost introdus de Hubert Schmidt. Menționată pentru prima dată de T.G. Movsha, asemănarea ceramicii de tip Cucuteni C a culturii Cucuteni-Tripolie cu cea a culturii Sredny Stog este dovada contactelor cmunităților Cucuteni-Tripolie cu populațiile de „stepă". Cu toate acestea, valoarea și amploarea acestor contacte nu ar trebui supraestimată, în special pentru perioada Tripolie B1 - Cucuteni A. În cadrul monumentelor Tripolie B1 - Cucuteni A au fost descoperite puține mostre de ceramică cu elemente de tradiție Sredny Stog, stabilite în mod cert. Așezările cu astfel de ceramică sunt împrăștiate în diferite regiuni de pe teritoriul tripolian, dar totuși, sunt mai multe în partea de sud-vest, mai degrabă, decât în partea de sud-est, mai aproape de arealul Sredny Stog. Pentru etapa Tripolie B1/B2 contacte mai intense sunt înregistrate pentru așezările de tip Solonceni. La Solonceni a fost descoperită ceramică ce demonstrează similitudini tehnologice, stilistice și, în parte, morfologice, caractristice ceramicii Sredny Stog. Probabil, în această localitate a fost înregistrată prezența reprezentanților populației Sredny Stog. Importuri de ceramică Sredny Stog au fost identificate, de asemenea, și în așezarea Miropol'e din zona dintre Nipru și Bug. Cu toate acestea, influența Sredny Stog asupra culturii Cucuteni-Tripolie a fost foarte limitată și nu a cauzat schimbări în ansamblul ceramic general de tradiție tripoliană. Afirmațiile despre larga răspândire a ceramicii cu elemente stepice spre finalul etapei Tripolie B1, „contactele strânse" sau „relațiile matrimoniale" ale populației tripoliene și Sredny Stog par a fi exagerate. Cea mai probabilă explicație pentru prezența ceramicii sicretice fixată în Cucuteni-Tripolie pentru etapele finale B1 și B1/B2 este versiunea contactelor populației agricole și de stepă asociate cu relațiile de schimb. Utilizarea în decorarea ceramicii de tip Cucuteni C a decorului imprimat în formă de șnur sau a „perlelor" poate fi atribuită influenței culturii Cernavoda I. Ceramica de tip Cucuteni C demonstrează caractere tehnologice, morfologice și stilistice comune pentru toate grupurile local-cronologice din cadrul complexului cultural Tripolie-Cucuteni. Acesta acționează ca un component care a marcat cu succes „orzontul tripolian mijlociu comun" de la Tripolie B1 - Cucuteni A până la Tripolie C1 - Cucuteni B, subliniind unitatea componentelor structurale ale complexului cultural.
Lista ilustrațiilor: Fig. 1. Ceramică din așezări Tripolie B1: 1-4 Neporotovo 22; 5-9 - Berezovskaya GES (8a, 9a, după Даниленко 1974); 10-14 - Vasilevka (după Збенович, Шумова 1989); 15 - Darabani; 16 - Sabatinovka 1. Fig. 2. Ceramica culturii Sredny Stog: 1-16 - etapa Skeleansk; 17-24 - etapa Sredny Stog. Fig. 3. Ceramică cucuteniană de „tip C" din așezarea Kolomiicev Jar. Fig. 4. Ceramică cucuteniană de „tip C" din așezările Tripolie B1/B2: 1-2 - Klišcev (după Заец 1974); 3, 7-8 - bazinul Niprului, săpăturile lui V.V. Chvojka; 5 - Bugaci. Fig. 5. Ceramică cucuteniană de „tip C" din așezările aspectului Solonceni. Fig. 6. Ceramică cucuteniană de „tip C" din așezarea Solonceni 2 (după Мовша 1998). Fig. 7. Tabelul comparativ al ceramicii tripoliene și Sredny Stog. Fig. 8. Ceramică cucuteniană de „tip C" din așezările Tripolie B1/B2: 1-7, 13-14 - bazinul Niprului, săpăturile lui V.V. Chvojka; 8-12 - Nicolaevka. Fig. 9. Ceramică cucuteniană de „tip C" din așezările Tripolie B2: 1, 3 - Nemirovka; 4 - Nemirov; 5-7 - Stanislvovka; 8 - Berezova-Bereg; 9-11, 13-14, 16 - Grebeni; 15 - Studenica. Fig. 10. Ceramică cucuteniană de „tip C" din așezarea Čapaevka. Fig. 11. Ceramică cucuteniană de „tip C" din așezarea Maydanetskoe. Fig. 12. Ceramică cucuteniană de „tip C" din etapa Tripolie C1: 1 - Talnoe 2; 2-4 - bazinul Niprului, săpăturile lui V.V. Chvojka.
Este un trofeu sportiv obţinut la un concurs interşcolar, organizat de comisia sportivă de oină între instituţiile şcolare din Basarabia interbelică. Nu cunoaştem instituţiile şcolare participante la acest concurs, nici locul organizării, ştim doar că unul dintre învingători s-a ales cu premiul II şi că evenimentul a avut loc pe 13 mai 1934. Pe această cale aflăm despre existenţa, la nivel şcolar, a diferitor competiţii sportive organizate de către instituţiile şcolare, printre care şi jocul de oină. Oina este un sport frumos şi complex, care dezvoltă fizicul şi spiritul, curajul şi dorinţa de perfecţionare. Oina este o comoară a poporului român, care trebuie păstrată cu sfinţenie şi transmisă viitoarelor generaţii...
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
