Datorită circumstanțelor dificile, inclusiv condițiilor nefavorabile inițiale, calea spre o economie de piață s-a dovedit a fi dificil pentru majoritatea țărilor CSI. Procesul de reforme economice și politice în regiune a durat mai mult decât în Europa de est și țările CSI sunt mai puțin avansate în reformele de piață decât majoritatea țărilor din Europa de est. În ciuda unor recente progrese, procesul de reforme sistemice a fost unul inegal și, în marea sa parte, incoerent. Reformelor în domenii cum ar fi liberalizarea prețurilor și a comerțului exterior, întărirea disciplinei bugetare în întreprinderi și restructurarea proprietății asupra activelor productive, au avansat cel mai tare în Rusia, pe când în CSI, în ansamblu aceste reforme nu au avansat în mod deosebit. Reformele în alte domenii importante, cum ar fi afirmarea statului de drept și punerea în practică a politicii de concurență au fost lente peste tot.

În acest context, eforturile de a trata agricultura ca un model economic specific, care poate păstra elemente de control administrativ și de planificarea centralizată, nu va contribui decât la o prelungire a efectelor negative asupra generațiilor viitoare, în primul rând în Republica Moldova, o țară cu un pronunțat specific agricol al populației și economie. Statele Europei centrale și de est au o experiență îndelungată a reformării de succes a agriculturii post-socialiste. Această experiență trebuie adaptată și folosită în condițiile statelor mai puțin avansate pe cale reformelor. Economia și istoria contemporane se caracterizează prin dinamism și internaționalism. Prin urmare, prudența în realizarea reformelor economice în zonele rurale, nu ar trebui să fie asociată cu încetineala. Cu atât mai mult, cu cât starea de spirit al opiniei publice în statele CSI se schimbă sub influența eșecurilor în reformele economice și deteriorării accentuate a standardelor de viață ale majorității.