Depozitul de bronzuri a fost descoperit pe teritoriul satului Mîndrești, raionul Telenești, în anul 1968. A fost identificat întâmplător de către un grup de elevi de la școala din sat, iar materialele au ajuns ulterior în atenția specialiștilor de la Institutul de Istorie al Academiei de Științe. Conform informațiilor documentare, depozitul era alcătuit din zece piese: patru topoare-celt, un fragment de pumnal, un fragment de sabie, o seceră, un topor cu aripioare, un topor-teslă și un lanț format din patru verigi. În prezent, din ansamblul menționat, în fondurile Muzeului Național de Istorie a Moldovei se păstrează șase obiecte: două topoare-celt, toporul cu aripioare și toporul-teslă, fragmentul de pumnal și lanțul alcătuit din patru verigi. - Topor-celt cu o urechiușă. Dimensiuni: Lungimea - 10,2 cm; Greutatea - 186 g. - Topor-celt cu o urechiușă frontală. Dimensiuni: Lungimea - 8,4 cm; Lățimea: 33-46 mm; Greutatea - 124 g. - Topor cu aripioare. Dimensiuni: Lungimea - 14,0 cm; Lățimea - 2,5-3,4 cm; Greutatea - 285 g. - Topor-teslă. Dimensiuni: Lungimea - 14,8 cm; Lățimea - 2,3-5,0 cm; Greutatea - 286 g. - Fragment de pumnal. Dimensiuni: Lungimea - 16,5 cm; Lungimea lamei - 9,8 cm; Lățimea lamei - 2,8 cm; Greutatea - 81 g. - Lanț format din patru verigi. Dimensiuni: Lungimea - 17,1 cm; Diametrul verigilor - 3,8; Greutatea - 32 g.Depozitul de bronzuri de la Mândrești este important prin asocierea unor obiecte care își găsesc analogii în repertoriul regional cu piese ce prezintă analogii clare în Europa Centrală și în Bazinul Carpatic. Ansamblul de piese reflectă o zonă de contact și interacțiune, în care forme metalice de origini și tradiții diferite au circulat și au fost integrate în repertoriul comunităților locale. Cronologic, depozitul de bronzuri de la Mândrești este atribuit perioadei Hallstattului timpuriu - HaA1, fiind datat în anii 1200-1100 î. Hr.
Utilizarea bronzului la producerea akinakesurilor scitice timpurii
Tyragetia, serie nouă, vol. IX [XXIV], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică Chișinău, 2015
Rezumat
Pentru pumnalele akinakai scitice timpurii este caracteristică realizarea lor din bronz, cel mai des în aliaj cu fierul. Tehnologia confecționării mânerelor bimetalice este pusă în legătură cu „schema cimeriană” în a cărui cadru se confecționau așa-numitele pumnale de tip Kabardino-Piatigorsk. Cele mai târzii piese de acest tip sunt atestate în siturile datate la mijlocul sec. VII a. Chr. și din acest considerent pot fi tratate drept precursoare ale akinakesului scitic. Atelierele scitice au moștenit tehnologia bimetalică de la predecesorii lor și primele pumnale de acest fel sunt asociate cu tipul Gudermes, apărut la sfârșitul sec. VIII a. Chr. - începutul sec. VII a. Chr. în Caucaz. Akinakai timpurii sunt cunoscute și în bazinul Carpatic, fiind confecționate în totalitate sau parțial din bronz, de tip Posmuș. Descoperirile respective sunt atribuite tradiției Kelermes, aceasta din urmă a pătruns în nordul Pontului și în zona carpato-nistreană tot din Caucaz. Cu privire la pumnalele de tip Posmuș, constatăm că, probabil, acestea reprezintă piese ale unei etape de trecere, combinând tehnologia prelucrării bronzului cu o morfologie nouă. Legătura genetică dintre tipurile Gudermes și Kelermes este ilustrată prin realizarea mânerelor din trei părți, centrală fiind în secțiune romboidală cu inel de prindere. Piesele bimetalice sunt de fapt produsul unei evoluții a pumnalelor „laboratorului caucazian”. Totodată, putem presupune că, o perioadă oarecare, piesele date au coexistat cu pumnalele de tip Kabardino-Piatigorsk, probabil în prima jumătate a sec. VII a. Chr. Evoluția ulterioară a pumnalului akinakai scitic și răspândirea lui largă în nordul Pontului a condus la renunțarea confecționării acestuia din bronz, probabil datorită complexității tehnologiei și limitării accesului la materia primă. Însă, morfologia noilor produse, calitativ nouă, a condus la apariția noilor tipuri de piese. În spațiul carpato-nistrean, în perioada scitică timpurie, tradițiile Gudermes și Kelermes suportă o serie de modificări. Drept rezultat, în Transilvania apar pumnalele de tip Posmuș, iar în Valahia cele de tip Ferigele, al căror areal nu se extinde în afara regiunii și formează două variante locale. Analiza răspândirii pumnalelor akinakai scitice timpurii ne permite să constatăm că pătrunderea tipului respectiv de armament s-a produs pe două căi: în perioada timpurie, prin nordul regiunii de silvostepă, în Transilvania, și mai târziu, prin regiunea de sud – în câmpia Bărăganului.
Lista ilustrațiilor: Fig. 1. Akinakai de tipul Gudermes. 1 - Polsko Kosovo; 2 - Gudermes (Stepnoj), tum.; 3 - Tlia, m. 85; 4 - Muzeul de istorie din or. Harkiv; 5 - Maslovka; 6 - Pokrovka; 7 - Berezovka-Muntele Karaulnaia; 8 - Orbeasca de Sus; 9 - Stremț; 10 - Bujor; 11 - Kumbulta (Galiat, Faskau); 12 - Lopatino; 13 - Muzeul din or. Zlatoust; 14 - Rajgorod (Prussy), tum. 2; 15 - Šolohovo, tum. 13; 16 - Bogučary; 17 - Gradižsk; 18 - Lapot’ (tumulul lui Stenka Razin) lângă or. Kamyšin; 19 - Łubnice; 20 - Steženskij; 21 - Mežgorie-Barabanovo. Fig. 2. Akinakai de tipul Posmuș (1-9) și akinakai de origine siberiană (10-13). 1 - Firminiș; 2 - Aiud-Parc; 3 - Posmuș; 4 - Tiszabercel; 5, 7 - Mărișelu, gr. 7; 6 - Mărișelu, gr. 4; 8 - Mărișelu, gr. 6; 9 - Budești-Fînațe, gr. 6; 10 - Kîzîltu; 11 - Timašovka; 12 - Borsod; 13 - Ruskie Folvarki. Fig. 3. Complexe funerale cu akinakai de tipul Posmuș: А - Budești-Fînațe, gr. 6; B - Aiud-Parc; C - Mărișelu, gr. 7; D - Mărișelu, gr. 6; E - Mărișelu, gr. 4; F - Posmuș. Fig. 4. Distribuirea akinakai bimetalice și din bronz. А - akinakai din bronz de origine siberiană: 1 - Borsod; 2 - Ruskie Folvarki (or. Camenița); 3 - Timašovka; 4 - Kîzîltu. B - akinakai de tipul Gudermes: 1 - Polsko Kosovo; 2 - Orbeasca de Sus; 3 - Stremț; 4 - Rajgorod; 5 - Gradižsk; 6 - Harkiv; 7 - Bogučary; 8 - Steženskij; 9 - Pokrovka; 10 - Maslovka; 11 - Lopatino; 12 - Berezovka; 13 - Zlatoust; 14 - Lapot’; 15 - Bujor; 16 - Kumbulta; 17 - Stepnoj; 18 - Tlia; 19 - Łubnice; 20 - Šolohovo; 21 - Mežgorie-Barabanovo. C - akinakai de tipul Posmuș: 1 - Tiszabercel; 2 - Firminiș; 3 - Aiud; 4 - Budești-Fînațe; 5 - Mărișelu; 6 - Posmuș. Fig. 5. Buterole în forma de cap de pasăre. 1 - Nižnij Čegem, m. 4; 2 - Nižnij Čegem, gr. 2; 3 - Verhnij Aul; 4-7 - Faskau; 8 - Klivana; 9, 15 - Koban; 10 - Nacargora, m. 495; 11 - Dvani, m. 4; 12 - Ahmylovo, m. 336; 13 - Patardzeuli; 14 - Firminiș; 16 - Vladimirovskij, m. 55; 17 - Majkop; 18 - Tlia, m. 246; 19 - Aleksandrovka; 20 - Sennoe-Nekrasovka; 21 - cetățuia Paškovskoe-5; 22 - Surb-Haci; 23 - Staryj Krym; 24 - Insula Şerpilor (Leucos); 25 - Nisporeni; 26 - Repeahovataja Moghila (Matusov), m. 2. Fig. 6. Distribuirea buterolelor în forma de cap de pasăre. А - tipul digorian (Faskau), B - tipul Koban, C - tipul de tranziție (Firminiș), D - tipul pontic (Matusov). 1 - Firminiș; 2 - Nisporeni; 3 - Insula Şerpilor (Leucos); 4 - Repeahovataja Moghila (Matusov); 5 - Sennoe; 6 - Aleksandrovka; 7 - Surb-Haci; 8 - Staryj Krym; 9 - Vladimirovskij; 10 - cetățuia Paškovskoe; 11 - Majkop; 12 - Verhnij Aul; 13 - Nižnij Čegem; 14 - Faskau; 15 - Koban; 16 - Tlia; 17 - Dvani; 18 - Nacargora; 19 - Klivana; 20 - Patardzeuli; 21 - Ahmylovo.
Denis Topal, Vlad Vornic
Piese de harnaşament prescitice din Moldova: o descoperire nouă de la Socola
Tyragetia, serie nouă, vol. XVIII [XXXIII], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică
Mariana Sîrbu, Denis Topal, Eugen Sava, Lazar Dermenji
Piese de bronz descoperite în aşezările culturilor Noua-Sabatinovka din colecţia Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei
Tyragetia, serie nouă, vol. XIV [XXIX], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică, Chişinău, 2020
Valeriu Bubulici, Denis Topal, Vitaliy Sinika
Tumulii din apropierea satului Doina (raionul Cahul, Republica Moldova), cercetaţi în anul 1990
Tyragetia, serie nouă, vol. XIX [XXXIV], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică, Chişinău, 2025
Денис Топал
Е. Сава, С. Агульников, И. Манзура, Исследования курганов в Буджакской степи (1980- 1985 гг.). Кишинев: Bons Offices, 2019, 368 с., ISBN: 978-9975-87-560-8
Tyragetia, serie nouă, vol. XIV [XXIX], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică, Chişinău, 2020
Денис Топал
Бронзовые котлы скифского периода из коллекции Национального музея истории Молдовы
Tyragetia, serie nouă, vol. XIV [XXIX], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică, Chişinău, 2020
Depozitul de bronzuri a fost descoperit pe teritoriul satului Mîndrești, raionul Telenești, în anul 1968. A fost identificat întâmplător de către un grup de elevi de la școala din sat, iar materialele au ajuns ulterior în atenția specialiștilor de la Institutul de Istorie al Academiei de Științe...
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.
Str. 31 August 1989 nr.121 A, MD 2012, Chişinău, Republica Moldova
