Evident, credința în posibilitățile magice ale oglinzilor este unul dintre motivele pentru pe care proprietarii le țineau închise în huse și pungi din lemn, pânză, pâslă sau piele. O oglindă a fost pusă în mormânt împreună cu defunctul de teamă că sufletul unei persoane vii reflectate în ea, ar putea fi dus de sufletul celui decedat. Pe de altă parte, până în zilele noastre, multe națiuni au tradiția de a atârna toate oglinzile dacă există un mort în casă, pentru a nu înmulți moartea.

Oglinzile metalice sunt destul de rare la începutul istoriei sciților, dar de-a lungul timpului, au fost răspândite pe scară largă în epoca clasică sau „Sciția lui Herodot" din secolele V-IV î.Hr. Apoi oglinda a devenit unul dintre cele mai importante piese de toaletă din înmormântările sciților. În vestul stepelor pontice au fost înregistrate cel puțin 40 de oglinzi, realizate în ateliere scitice sau grecești, 12 dintre ele fiind păstrate în colecția Muzeului Național de Istorie a Moldovei.

Una dintre oglinzile metalice de producția grecească a fost găsită pe malul stâng al Nistrului, lângă satul Nikolskoe, în tumulul 14. Oglinda a fost găsită într-o înmormântare, lângă craniu, cu 114 vârfuri de săgeți și șase plăci din aur în formă de pește. Piesa a fost turnată din bronz împreună cu mânerul. Diametrul oglinzii este de 16,5 cm, lungimea mânerului cu terminație rotundă este de 11,5 cm.

Deși înmormântarea 1 a tumulului 14 a fost identificată ca aparținând unui bărbat în vârstă de 18-20 de ani, oglinzile sunt element caracteristic al înmormântărilor exclusiv feminine. Astfel de oglinzi din bronz cu mânere laterale apar la mijlocul secolului al V-lea î.Hr. dar au fost distribuite cel mai larg în ultimul sfert al secolului al V-lea - prima jumătate a secolului al IV-lea î.Hr.